Oameni(1)-Prof. C. I.

   De multe ori privim in jurul nostru si vedem lume multa, insa oameni putini, astfel incat m-am gandit sa imi reincep activitatea scriind despre oamenii din viata mea, pe parcursul mai multor postari. Nu am de gand sa vorbesc despre familie sau prieteni apropiati, pentru acestia probabil voi avea alte postari, ci am de gand sa scriu despre acele persoane care mi-au marcat intr-un fel sau altul existenta. O sa incerc sa nu omit pe nimeni.
   Mi-a fost greu sa ma decid cu cine sa incep postarea de astazi, insa m-am hotarat. Este vorba de fosta mea doamna profesoara de fizica, stimata doamna Camelia Imparatu.  
   In 2014 am absolvit Liceul Teoretic "Emil Racovita" Galati. Nu ma pot lauda cu faptul ca anii de liceu au fost cei mai frumosi ani din viata mea,  insa ma pot lauda cu faptul ca am gasit in acel liceu si oameni minunati, iar doamna Imparatu nu este singura.
   In 2010, clasa a IX-a, boboaca, frica de necunoscut...Eu niciodata nu am fost un as in ale fizicii, tocmai de aceea aveam si o teama in ceea ce privea aceasta materie. De la colegii mai mari auzisem numai lucruri bune despre "profa`" de fizica, insa stiti cum e, pana nu vezi cu ochii tai, nu crezi. A venit si ora de fizica si chiar nu a fost atat de rau, parca era ceva ce ma atragea, insa acel lucru sigur nu era fizica, era ea, doamna aceea cu chip bland, privire incurajatoare, aspect placut...o femeie foarte frumoasa, superba chiar.
   A trecut timpul, ora dupa ora, saptamana dupa saptamana, mi se demonstra ca este o adevarata DOAMNA. Nu vreau sa credeti ca o iubesc pentru ca aveam 10 la fizica, am avut si doi (pe care mi l-a pus cu zambetul pe buze chiar), nu o iubesc nici pentru faptul ca m-ar fi laudat de fiecare data, ba din contra, m-a si certat de multe ori, insa niciodata fara a-mi oferi la sfarsit o povata. Stiu ca intotdeauna mi-a vrut binele, si ca fiecare lucru pe care mi l-a spus a fost indreptatit, tocmai de aceea mi-a intrat atat de intens la suflet.
    Niciodata nu ii voi putea multumi, nici toate florile din lume nu ar compensa ceea ce a facut pentru mine, insa sper sa citeasca aceste randuri. Va multumesc stimata Doamna pentru tot, pentru ca mi-ati facut anii de liceu speciali, pentru ca m-ati certat la momentul potrivit si pentru ca in ziua absolvirii m-ati facut sa ma simt cel mai norocos om din intreaga lume pentru ca v-am cunoscut.
   Va multumesc! Si sper sa mai fericiti cateva generatii de elevi, asa cum ati facut cu mine, si sigur si cu restul colegilor mei.