Emotie

   Dupa multi ani in care nu am mai simtit spiritul sarbatorilor, ieri, in Vinerea Mare, am retrait sentimentele din copilarie, cand eram in preajma Pastelui. A fost o zi plina de emotii pentru mine si colegii mei de la Tineretul Conservator.
   In familia Tineretului Conservator Galati este o traditie ca in preajma sarbatorilor, si nu numai, sa mergem la cateva familii cu niste pachete sa le aducem, cat putem, zambetul pe buze. Si culmea, de multe ori reusim. Am stat de vorba cu fiecare familie in parte, desi unora le cunosteam deja situatia, fiind la ei si de Craciun.
   Scriind, retraiesc emotia zilei de ieri, si imi pierd cuvintele pe parcurs...As vrea sa-mi descriu trairile, insa imi este imposibil. Zambetele lor de multumire, si uimirea de pe fata lor, care parca ne sopteste ca nu se asteptau sa ne intoarcem, sunt tot ceea ce ne trebuie pentru a ne reincarca bateriile.
   O sa revin cu povestea fiecarei familii, poate totusi mai sunt oameni care ii pot ajuta. Sunt sigura ca mai exista oameni cu inima mare.
   Fiind Sambata Mare, nu vreau sa va urez bine-cunoscutul "Fie ca...", vreau doar sa va spun sa apreciati ceea ce aveti, sa ii iubiti pe cei din jur, cu bune, cu rele, sa ii multumiti Bunului Dumnezeu ca sunteti sanatosi, sa simtiti si sa traiti Sfintele Paste alaturi de familie, singurul loc unde sunteti iubiti cu adevarat. Sper ca aceasta sarbatoare a linistii sa ne incarce tuturor bateriile si sa ne intoarcem la lucru cu mai mult spor si voiosie. Paste fericit si luminat!

Implica-te!

"Nu contează ce gândești, sau ce frici ai, dacă treci la acțiune. Acțiunea este singurul lucru care contează… Sunt sigură că la sfârșitul vieții, nu voi privi înapoi și nu voi spune: ‘Îmi doresc să fi trecut mai des la acțiune’.” – Diana von Welanetz Wentworth

   "Actiunea este singurul lucru care conteaza..."-Inainte de a cere ceva, trebuie sa oferi, deci implica-te! 

    Aud tot mai des in jurul meu nemultumiri legate de orice: de educatie, de sistem, de oameni, de... , de... , de... . Intr-adevar, avem o mare problema in sistemul romanesc de invatamant, de sanatate, de transporturi si nu numai. Sunt multe lipsuri in general in Romania, dar si noi ca oameni, ca cetateni, avem destule lipsuri. Trebuie sa incepem de undeva pentru a face o schimbare, hai sa incepem de la noi.

   Cand putem incepe? De unde putem incepe? Eu am inceput in scoala generala, facand parte din Consiliul Elevilor, mai apoi implicandu-ma in tot felul de activitati de voluntariat. Voluntariatul, din punctul meu de vedere este o cale de educare si autoeducare. Sunt foarte multe centre si fundatii care cauta voluntari. Spre exemplu, eu am facut voluntariat la Palatul Copiilor Galati (Director-Camelia Nenu), apoi in organizatia E.M.M.A (coordonator- Istrate Gabriela).

   Ce poti invata din voluntariat? Eu am invatat ca a darui e mai frumos decat a primi, am invatat sa ma bucur de fiecare zambet de "multumesc", am inteles ca sunt una dintre cele mai bogate persoane din lume pentru ca sunt sanatoasa eu si cei pe care ii iubesc, m-am autodisciplinat. 

   Actiunile sociale la care am participat m-au determinat sa imi doresc mai mult, sa vreau sa fac ceva mai mult pentru cei din jur, sa las, poate, ceva in urma mea, astfel incat am decis sa ma implic intr-o organizatie de tineret, si anume organizatia de Tineret a Partidului Conservator Galati. Da, intr-adevar, este o organizatia politica, dar asta nu ma opreste sa fac ceea ce imi place.  

   De ce am ales sa intru intr-o organizatie politica? Am facut pasul asta pentru ca si eu sunt nemultumita de ceea ce reprezinta sistemul romanesc la momentul actual si sper ca la un moment dat, noi tinerii, indiferent de culoarea politica, sa putem aduce schimbarea.

   Nu ma judeca! Eu am ales sa fac ceva. Am intalnit multe "piedici" care imi spuneau: "Nu face asta ca nu se schimba nimic./ Toti sunt la fel./ Pierzi timpul degeaba, etc." Poate nu se va schimba nimic, dar prefer sa incerc, daca toti sunt la fel, hai sa fim noi diferiti si sa incercam, iar daca pierd timpul degeaba, il pierd pe al meu, nu pe al tau. 

   E mai usor sa vorbesti decat sa faci ceva. Crezi ca politica e o pierdere de timp? Atunci fa voluntariat. Daca si acesta e o pierdere de timp, ajuta o batrana sa treaca strada, daca nu vrei nici asta pentru ca iti e rusine ca te vad prietenii, atunci sa nu te plangi ca nu iti place ce se intampla in tara ta.  

   Trebuie sa facem ceva pentru noi, ca popor, ca oameni, ca cetateni, ca mai apoi sa nu ne spunem la sfarsitul vietii "Imi doresc sa fi trecut mai des la actiune!".

   Tu ce faci pentru tine sau pentru cei din jur? Este voluntariatul o sansa pentru Romania? Tu vei regreta ca nu ai trecut mai des la actiune?

Cateva dintre actiunile la care am participat. Mai multe poze pe facebook-ul meu- Strat Alina Maria.

Actiune T.C.:"Si ei sunt ai nostri"

Actiune T.C.:"Si ei sunt ai nostri"2013

Actiune E.M.M.A-"Ziua parintilor de ingeri"2014

Actiune E.M.M.A-"Ziua parintilor de ingeri"

Actiune T.C.:"Si ei sunt ai nostri"2012

Lansare monografie Palatul Copiilor Galati 2014

Actiune E.M.M.A. "Bradutul ingerasilor"

Actiune T.C. Galati-Donare de sange 2015

Oameni(1)-Prof. C. I.

   De multe ori privim in jurul nostru si vedem lume multa, insa oameni putini, astfel incat m-am gandit sa imi reincep activitatea scriind despre oamenii din viata mea, pe parcursul mai multor postari. Nu am de gand sa vorbesc despre familie sau prieteni apropiati, pentru acestia probabil voi avea alte postari, ci am de gand sa scriu despre acele persoane care mi-au marcat intr-un fel sau altul existenta. O sa incerc sa nu omit pe nimeni.
   Mi-a fost greu sa ma decid cu cine sa incep postarea de astazi, insa m-am hotarat. Este vorba de fosta mea doamna profesoara de fizica, stimata doamna Camelia Imparatu.  
   In 2014 am absolvit Liceul Teoretic "Emil Racovita" Galati. Nu ma pot lauda cu faptul ca anii de liceu au fost cei mai frumosi ani din viata mea,  insa ma pot lauda cu faptul ca am gasit in acel liceu si oameni minunati, iar doamna Imparatu nu este singura.
   In 2010, clasa a IX-a, boboaca, frica de necunoscut...Eu niciodata nu am fost un as in ale fizicii, tocmai de aceea aveam si o teama in ceea ce privea aceasta materie. De la colegii mai mari auzisem numai lucruri bune despre "profa`" de fizica, insa stiti cum e, pana nu vezi cu ochii tai, nu crezi. A venit si ora de fizica si chiar nu a fost atat de rau, parca era ceva ce ma atragea, insa acel lucru sigur nu era fizica, era ea, doamna aceea cu chip bland, privire incurajatoare, aspect placut...o femeie foarte frumoasa, superba chiar.
   A trecut timpul, ora dupa ora, saptamana dupa saptamana, mi se demonstra ca este o adevarata DOAMNA. Nu vreau sa credeti ca o iubesc pentru ca aveam 10 la fizica, am avut si doi (pe care mi l-a pus cu zambetul pe buze chiar), nu o iubesc nici pentru faptul ca m-ar fi laudat de fiecare data, ba din contra, m-a si certat de multe ori, insa niciodata fara a-mi oferi la sfarsit o povata. Stiu ca intotdeauna mi-a vrut binele, si ca fiecare lucru pe care mi l-a spus a fost indreptatit, tocmai de aceea mi-a intrat atat de intens la suflet.
    Niciodata nu ii voi putea multumi, nici toate florile din lume nu ar compensa ceea ce a facut pentru mine, insa sper sa citeasca aceste randuri. Va multumesc stimata Doamna pentru tot, pentru ca mi-ati facut anii de liceu speciali, pentru ca m-ati certat la momentul potrivit si pentru ca in ziua absolvirii m-ati facut sa ma simt cel mai norocos om din intreaga lume pentru ca v-am cunoscut.
   Va multumesc! Si sper sa mai fericiti cateva generatii de elevi, asa cum ati facut cu mine, si sigur si cu restul colegilor mei.

Am revenit

    Dupa 2 ani de absenta, am hotarat sa revin la vechea mea pasiune: scrisul. Sper sa o fac cat pot de bine, si cum pot mai bine. La inceput, probabil putin stangace, insa nu pentru mult timp.

    E luni, prima zi din Saptamana Mare.  Sa fie o saptamana cu spor in toate.